Tot albastrul cerului – Mélissa Da Costa
Romanul de debut al autoarei Mélissa Da Costa, ,,Tot albastrul cerului” este o adevărată provocare pentru cititori, un impuls care te determină să privești viața cu alți ochi, să ieși din tipare, din cotidian și să te oprești ca să admiri frumusețea lucrurilor simple din jurul tău. Însăși autoarea acestei cărți fascinante spune: ,,În cărțile mele, vorbesc despre timpul care stă în loc, despre cât este de important să ne luăm câte un răgaz. Personajelor mele nu le este frică să lase totul în urmă și să deschidă noi capitole în viața lor.”
Citind despre o ultimă călătorie, o revelație a vieții
Tot albastrul cerului de Mélissa Da Costa, apărut la editura Trei, este un roman complex, un amalgam de trăiri și emoții intense, cuprinse în cele 670 de pagini, care explorează teme universale precum boala, suferința, pierderea, dar și speranța, iubirea și regăsirea.
Până să citesc această carte nu eram conștientă de existența Alzheimerului precoce, o formă mai rară a acestei boli, care afectează persoanele din grupele de vârstă de 30, 40 și 50 de ani. Aceasta se manifestă prin următoarele simptome: pierderea memoriei, probleme de comunicare, dificultăți de orientare și de efectuare a activităților zilnice, schimbări bruște de personalitate, probleme cu coordonarea și echilibrul.
Émile, personajul principal al acestui roman, un tânăr de 26 de ani este diagnosticat cu Alzheimer precoce. El decide să nu participe la studiul clinic și să se îndepărteze de vechea viață, de familie și de prieteni, făcându-și curaj și publicând un anunț neobișnuit: ,,Tânăr de 26 de ani, diagnosticat cu Alzheimer precoce, doresc să plec într-o ultimă călătorie. Caut tovarăș (ă) de aventură pentru această ultimă expediție.” Surprinzător, Émile primește răspuns la anunțul lui și astfel găsește un tovăraș de drum neașteptat, Joanne, o tânără femeie misterioasă, care nu-i oferă explicații pentru faptul că acceptă să plece în călătorie cu un bărbat necunoscut.
La început, tânărul încearcă să se resemneze în față diagnosticului necruțător și să se detașeze de orice legătură cu familia, să trăiască perioada ce i-am mai rămas departe de tot, departe de cei dragi. Însă, pe parcurs, va realiza că îi este imposibil să rupă definitiv legăturile și, de asemenea, că cei necunoscuți se pot transforma în oameni apropiați.
O oază de fericire într-un ocean de tristețe
Și, astfel, începe aventura lui Émile și a Joannei, străbătând cu rulota satele pitorești din Pirinei, făcând diverse drumeții, întâlnind în drumul lor peisaje mirifice, oameni încântători și povești fermecătoare. Reușesc chiar să lege relații frumoase cu oamenii locului și să trăiască experiențe inedite.
Această călătorie prin Pirinei este de fapt un prilej prin care fiecare ajunge să-și înfrunte propriile temeri, propriul trecut. De asemenea, Émile, deși contrariat la început de indiferența și tăcerea Joannei, ajunge să descopere un suflet cald, iubitor, de la care are foarte multe lucruri de învățat. Pe parcursul aventurii, el învață de la Joanne cum să se bucure de frumusețea lucrurilor simple, cum să se ancoreze în prezent și să trăiască clipa.
El o descrie atât de frumos în carnețelul său: ,, Ea este precum bisericuța aceea care se înalță cu mândrie, intactă și puternică, în mijlocul ruinelor din Cômes. Așa este Joanne... Un simbol al speranței în inima unui tărâm al dezolării.”
Această carte se dovedește a fi un balsam, care te unge pe suflet cu fiecare emoție descrisă, care îți taie răsuflarea cu fiecare peisaj, cu fiecare detaliu, cu fiecare întâmplare pe care personajele o trăiesc.
Prima pagină a romanului expune în mod direct drama cu care se confruntă personajul principal. Încă de la început, simți durerea și emoțiile covârșitoare ale lui Émile, dar apoi pleci în călătorie, cu el și cu Joanne. Și tu, la rândul tău, experimentezi și vezi cu ochii minții frumusețea locurilor — satul Mosset, biserica în ruine, satul Eus, Cômes, Peyriac-de-Mer —, plimbările cu rulota, apusul de soare și flamingii, zborul vulturilor, mesele frugale din locurile de campare.
Recomand Tot albastrul cerului pentru că este o carte care se citește cu sufletul și care va rămâne cu tine mult timp după ce vei citi ultima pagină. Vei iubi personajele, locurile, atmosfera. Vei fi trist și te vei bucura. În același timp, vei învăța o mulțime de lucruri.