Tu cum alegi destinația ta literară? În mod cert, trebuie să fie anumite elemente cheie care te fac să alegi o carte sau alta. Eu am ales Secretul Fetelor din Pod scrisă de Marius Gabriel, după următoarele criterii:
Este prima carte scrisă de acest autor pe care o citesc și recunosc că mi-a depășit cu mult așteptările. S-a dovedit că „acuzația” adusă autorului de revista Cosmopolitan și anume, aceea că „ți se arde mâncarea pe foc, citindu-i cărțile” este cât se poate de îndreptățită. Norocul meu a fost că nu am gătit nimic în timpul scurt, în care povestea m-a acaparat complet, ținându-mă cu sufletul la gură, pe parcursul celor 398 de pagini, încărcate cu trăiri intense.
O călătorie în trecut...
Povestea este despre confesiunea Lolei către fiica ei, despre un secret bine păstrat, vreme de peste 65 de ani. Pagină după pagină, ne lăsăm purtați prin vârtejul timpului, ajungând în primăvara anului 1944, într-o Germanie aflată în război. Se creionează o lume întunecată în care evreii sunt considerați subumani și pentru asta sunt hăituiți și trimiși în lagăre, în care teroarea impusă de Gestapo, de SS, de polițiștii din Ordnungspolizei, își întinde tentaculele monstruoase pe străzile orașelor, în casele și în sufletele oamenilor.
Max Wolff este un personaj controversat, un tânăr care a luptat cu devotament pentru Reich, îndoctrinat de ideile naziste și convins că tatăl lui, un pastor care s-a opus regimului lui Hitler, a fost un trădător, care a adus rușine familiei. Rănit la cap, este trimis acasă, în Kallenheim, unde este pus în fața unei situații imposibile, pe care nu știe cum să o rezolve.
Simțul loialității față de credința lui în nazism începe să se clatine și să se erodeze treptat, pe măsură ce le cunoaște pe cele două tinere evreice, ascunse de mama lui și începe să se descopere pe sine.
În vreme ce povestea se desfășoară în fața ochilor noștri, asistăm cu emoție la transformarea lui Max și a Lolei, la sentimentele ce se înfiripă între cei doi, la călătoria traumatizantă de la Kallenheim până în Bavaria, în încercarea disperată de a scăpa de bombardamentele Aliaților, de brutalitatea naziștilor și de soldații sovietici.
„Am învățat ceva ... Când taci, te calcă în picioare. Nu o să mai tac niciodată, asta îți promit. Dacă va trebui să mor, voi muri strigând.”
... care te ține aproape de inimile personajelor
Romanul este foarte bine construit, cu un ritm alert și numeroase situații limită, făcând să-ți sară inima din piept la auzul bombelor, să privești îngrozit prin ochii personajelor, distrugerile orașelor și pierderile omenești, să simți iubirea, calmul și libertatea clipelor petrecute sub părul din grădină, ori în casa de la țară, de lângă Dresda.
Recomand acest roman care surprinde atât de bine ororile războiului, dar și puterea iubirii și a umanității.