Ministerul Timpului — o călătorie specială prin timp
Zilele acestea m-am aventurat în lecturarea cărții Ministerul Timpului de Kaliane Bradley, primul roman al acesteia — scriitoare și redactoare cambodgiano-britanică, care povestește faptul că prima versiune a fost scrisă pentru amuzamentul prietenilor săi, pentru un număr nu mai mare de cinci cititori.
Ministerul Timpului este o poveste complexă, genială și inedită care încă de la primele pagini are menirea de a te scoate din banal și de a alunga plictiseala. Autoarea reușește să îmbine mai multe genuri literare, creând o poveste surprinzătoare cu elemente specifice SF, thriller și romantic, abordând o serie de idei și teme importante precum istoria, identitatea, schimbările climatice, doliul, imperialismul, puterea dragostei. Acest SF provocator, cu note de umor, îți dă de gândit și te pune față în față cu trecutul, prezentul, dar și viitorul, într-un mod cu totul deosebit.
Eroina cărții, o funcționară nemulțumită de cariera sa de traducătoare, obține un job neobișnuit în cadrul unei instituții guvernamentale, secrete, a cărei misiune este aceea de a aduce expați din diferite epoci istorice, cu scopul de a experimenta călătoria în timp și efectele acesteia.
Fișa postului?! Noul ei rol presupune să fie ,,punte” pentru comandorul Graham Gore, expatul denumit și ,,1847”. Prin urmare, ea trebuie să conviețuiască cu acesta, să-i analizeze comportamentul și să-l ajute să se adapteze la noua viață din secolul douăzeci și unu.
În viața reală, Graham Gore (c.1807- 1847/1848) a fost un ofițer britanic, care a făcut parte din expediția arctică Franklin condusă de Sir John Franklin. Locotenent pe HMS Erebus, acesta a pierit alături de restul echipajului celor două nave (HMS Erebus și HMS Terror) care avuseseră misiunea de a descoperi Pasajul de Nord-Vest.
Personajele din Ministerul Timpului, care sunt extrase din diversele epoci istorice —1847- Expediția Franklin, 1645 - Batalia de la Naseby, 1665 - Marea Ciumă a Londrei, 1793- Revoluția Franceză, 1916 - Bătălia de pe Somme — trebuie să facă față provocărilor lumii noi în care sunt aduși, unei Londre pe care nu o recunosc, dar și evenimentelor pe care nu le-au trait, iar punțile care le sunt atribuite trebuie să le fie alături, raportând Ministerului orice schimbări de comportament sau reacții nepotrivite.
Relația dintre ,,punte” și Gore evoluează de la o stare bizară, incomodă, de conviețuire impusă de Minister, la una de prietenie, de afecțiune și interes reciproc, ca mai apoi să se transforme în ceva mai mult de atât… o poveste de dragoste. Pe neașteptate, întreaga poveste devine mai mult decât o simplă chestiune de serviciu.
La un moment dat, situația scapă de sub control, iar puntea, alături de Gore și prietenii săi expați se confruntă cu un general venit din viitor, care le pune în pericol existența. Nici povestea prezentată de Minister nu pare a fi cea reală, iar personajele se trezesc aruncați într-un joc de-a șoarecele și pisica, în care nu știu în cine pot avea încredere cu adevărat.
Mi-a plăcut foarte mult romanul Ministerul Timpului și-l recomand pentru că este o lectură provocatoare, cu un limbaj inteligent, stimulativ, replici amuzante și scene imprevizibile.
Nu am citit foarte multe cărți SF, cu toate că îmi place acest gen literar, dar pot spune că această carte, povestea enigmatică despre călătoria în timp și personajele ei merită timpul oricărui cititor pasionat. De asemenea, este foarte interesantă și povestea reală a comandorului Graham Gore și a expedițiilor arctice la care a participat. La finalul cărții este prezentat și un dagherotip, singura fotografie existentă a lui Gore, realizată de Richard Beard.
Roman apărut la Editura Litera, 2024
Număr pagini: 375